Mănăstirea Săpânţa-Peri

Săpânţa, Maramureş

Biserica și construcțiile învecinate integrează elemente ale arhitecturii maramureșene tradiționale, aduse la dimensiuni care să impresioneze vizitatorii.

În legătură cu Mănăstirea Săpânța-Peri există două etape disjuncte, una a trecutului istoric și alta a prezentului. Datele despre trecutul istoric sunt oarecum vagi. În 1391 urmașii lui Dragoș Vodă au donat terenuri și bunuri care au stat la baza edificării unei mănăstiri numite Peri. A fost ridicată o biserică de piatră (nu se știe localizarea exactă a acesteia). În 1404 nobili români maramureșeni au întărit posesiunile mănăstirii Peri, printre care se menționează satele Taras, Criva și Peri, precum și o moară “în țara Câmpulungului pe apa Săpânței, unde se varsă Săpânța în Tisa”. Localitatea Peri (numită azi Gruşevo) este pe teritoriul actual al Ucrainei, adică niciodată nu a fost în România. Există referiri conform cărora la Peri au fost traduse în română pentru prima oară și apoi copiate texte precum Evanghelia, Faptele Apostolilor ș.a.m.d. Vechea mănăstire a fost distrusă în 1703, cu ocazia Răscoalei Curuților sub conducerea lui Francisc Rákóczi al II-lea, împotriva dominației habsburgice, după alte date în 1761 de către Armata Austriacă; sau în 1783. Cam atât de multe păreri există și despre aspecte mai recente, ce să zici de cele din anii 1300.

Actuala Mănăstire Săpânța-Peri a fost înființată în 1997, în imediata vecinătate a localității Săpânța, nu departe de cursul Tisei; construcția a fost ridicată între 1998 și 2003. Au fost încorporate aici peste 400 metri cubi de lemn, mai ales lemn de stejar provenit din pădurea seculară din imediata vecinătate; plus ceva lemn de brad; 60% din lemn este din surse locale. Cu înălțimea de 78 de metri, biserica Mănăstirii de la Săpânța-Peri este posibil să fie cea mai înaltă biserică de lemn din Lume. Crucea are 7 metri și a fost învelită cu 4 kg de aur; biserica este placată cu 8,5 kg de aur. Câteva măicuțe își duc zilele la acest edificiu.